Tratament termic 

Recoacere

Recoacerea este încălzirea uniformă la o temperatură între limitele sau peste intervalul critic şi răcirea într-un ritm controlat la o temperatură sub intervalul critic.


Tratamentul produce o microstructură distinctă, de obicei, una concepută pentru prelucrabilitate optimă. De asemenea, este utilizat pentru a elimina solicitările, induce un caracter moale şi modifica ductilitatea, duritatea sau alte proprietăţi mecanice.


Normalizare

Oţelul este încălzit uniform la o temperatură cu cel puţin 37 °C (99 °F) peste intervalul critic şi apoi este răcit la aer până la temperatura camerei.


Acest tratament produce recristalizarea şi rafinarea structurii granulare şi oferă produsului uniformitate ca duritate şi structură.


Călire (întărire prin călire)

Acest proces încălzeşte oţelul în mod uniform până la o temperatură peste intervalul critic şi apoi îl răceşte rapid într-un mediu lichid.


Recoacere prin sferoidizare

Acest tip special de recoacere necesită un ciclu extrem de lung. Recoacerea prin sferoidizare este utilizată pentru a produce o stare globulară a carbidului şi o moliciune maximă pentru prelucrabilitate optimă sau pentru maximizarea plasticităţii la rece.


Detensionare

Detensionarea este un tratament termic final utilizat atunci când se doreşte obţinerea unui material fără tensiuni. Acest proces restabileşte proprietăţile elastice şi reduce la minimum deformarea în cursul operaţiunilor ulterioare de prelucrare sau întărire.


Acest tratament este aplicat, de obicei, pe materialele care au fost tratate termic (călite şi revenite).


Practica normală presupune încălzirea la o temperatură cu 37 °C (99 °F) mai mică decât temperatura de revenire utilizată pentru a stabili proprietăţile mecanice şi duritatea.


Revenire

Procesul de revenire încălzeşte materialul în mod uniform până la o temperatură sub intervalul critic, menţinându-l la acea temperatură pe o perioadă de timp stabilită şi răcindu-l la aer. Acest tratament poate fi utilizat pentru a înmuia oţelul pentru uzinare sau prelucrare la rece ulterioară sau pentru îmbunătăţirea ductilităţii şi detensionare în urma solicitărilor rezultate din tratamentul sau prelucrarea la rece anterioară.


Răcire pe pat cald

Acesta este procesul standard de răcire la aer a oţelului imediat după operaţiunea de laminare. Oţelul este transferat pe o masă specială sau pe un pat cald care avansează continuu produsul de-a lungul patului. Oţelul răcit pe pat cald poate necesita tratament termic suplimentar pentru a obţine prelucrabilitatea optimă sau proprietăţile mecanice dorite.


Recoacere post-laminare

Acest proces presupune o răcire controlată a oţelului imediat după laminare. La anumite clase de aliaj cu carbon sărac sau mediu aliat, această metodă produce duritatea şi microstructura optime pentru prelucrabilitate.